Primul șantaj

Alegătorii tineri ai partidelor AIE, în special ai PL și PLDM, se simt șantajați. Ei se simt așa pentru că discursul puterii în vremuri electorale este același: dacă nu votați cu noi, vor veni comuniștii și atunci o să vedeți voi wi-fi în comisariate. Postarea lui Iulian Fruntașu din electorala trecută exprimă perfect acest perete la care sunt puși tinerii alegători:

Nu zic ba, există suficiente motive pentru care ar trebui să criticăm Alianţa şi fiecare partid în parte, însă tare aş fi vrut ca aceşti bloggeri şi bloggeriţe să realizeze că jocul de-a tembelismul are consecinţe grave deoarece revenirea comuniştilor le va lua piuitul (ălora care sunt pe aci şi nu aciuaţi la Bucureşti), atât în spaţiul internetului, cât şi în subsolurile comisariatelor. Şi nu ştiu dacă PLDM va reuşi să vă susţină, după cum a făcut-o vre-o doi ani în urmă, deoarece o parte s-ar putea trezi în emigraţie, după cum mi-a croncănit recent direct în faţă tovarăşul Tkachiuk, iar o parte – în aceleaşi subsoluri (fără WiFI, dragii mei). (sursa)

Cu alte cuvinte, dragii mei, noi vă înțelegem dorința de a vă exprima opiniile și știm că știți că avem prestație proastă, dar sunteți condamnați să ne votați, orice am face.

Al doilea șantaj

Dincolo de această poziție extrem de sinceră a fostului vicepreședinte PLDM, partidele din AIE, în special PD și PLDM, tot sunt puse la perete. Și acest lucru le este cunoscut foarte bine, dar desigur că nu are sens să îl expună în public.

În orice țară, dacă o alianță centru-dreapta nu merge, există opțiunea desfacerii acesteia și creării unei alte alianțe centru-stînga. Această posibilitate face partidele din alianța centru-dreapta mult mai responsabile și mai flexibile în negocieri. În Moldova însă există alt zid – cel al alegătorilor – la care sunt puse deja partidele. Alegătorii nu vor ierta o astfel de trădare și oricare din cele două partide ar pierde între 30% și 50%  din alegători automat, dacă ar face-o. Astfel, partidele sunt condamnate să stea împreună, de altfel ar putea ajunge în emigrație, în grija ambasadorilor noștri din capitalele europene. Sau în subsolurile fără wi-fi ale pragului electoral.

Așa și trăim.

Tineri sunt condamnați să voteze partidele anticomuniste, condamnate să rămînă împreună, cu de-a sila, inflexibile și ineficiente.