Categorie: Politica.md

 

Ştii că îmi eşti dragă, dar trenul tuc-tuc-tuc...

Încă din 2010 Ministerul Economiei a făcut public un proiect dubios de Hotărîre de Guvern. Proiectul nu a stat cuvenitele 2 săptămîni pe pagina ministerului să aştepte comentariile părţilor interesate. A stat 9 luni! Nu prea au venit comentarii.

În schimb l-a observat Unimedia la 2 august 2011. Eu am scris despre el la 5 august. Pe site-ul de participare al guvernului tot în prima săptămînă a lui august a apărut un articol cu titlul “Consumatorii vor achita pentru căldura pe care nu o consumă” (acum nu mai este online). Reacţii au fost multe, mai ales pe Unimedia, şi majoritatea covîrşitoare erau negative. Dar erau reacţii de haită. Experţii tăceau.

Proiectul a devenit lege (hotărîre de guvern) la 20 septembrie 2011. Fără mari modificări. Un proiect prost. Un proiect injust. În pofida eforturilor depuse aşa şi nu a avut loc o participare activă a părţilor interesate în consultarea lui.

La 21 octombrie 2011, exact la o lună după ce proiectul a fost aprobat, Expert-Grup a publicat o minune de recenzie la această hotărîre. Cu titlul “Taxa pe confort”, think-tankul, probabil, cel mai bun din Moldova, desfiinţa bucată cu bucată argumentele autorilor acestei legi. Exprimările expertului redundau în formulări elegante şi nimicitoare în acelaşi timp:

În consecinţă, putem costata că această „plată” este un mixt ce conţine elemente de plată pentru consum, de taxă şi impozit. Introducerea acestei „plăţi” este o mostră de abordare neprofesionalistă şi incapacitate  de a rezolva în mod fundamental problema încălzirii centralizate. Se merge în continuare pe abordarea bazată pe constrângere şi nu prin oferirea unor condiţii mai bune…şamd.

Dar ce folos? Hotărîrea era deja aprobată şi în continuare este în vigoare. Ar fi putut schimba ceva implicarea expertului în procesul de consultare care a durat aproape un an înainte de aprobare? Sunt sigur că da. Impresia că în Minsitere stau imbecili care sug sîngele acestui popor este greşită. Cel mai des funcţionarii sunt bine intenţionaţi şi îşi schimbă deciziile atunci cînd li se oferă argumente bazate pe evidenţe din partea unor experţi credibili.

…

Exemplul de mai sus nu este nici singular, nici cel mai important.

Societatea civilă a avut 5 luni la dispoziţie pentru a participa la toate etapele de elaborare a strategiei Moldova 2020. Şapte grupuri de lucru au avut în total cam 20 de şedinţe publice la toate din care au fost invitaţi experţi din societatea civilă. Iată una din şedinţe, transmisă în direct de privesc.eu:

Membrii Consiliului Naţional de Participare au avut o şedinţă de consultări a proiectului exclusivă. Proiectul a fost publicat online pe o pagină separată în care fiecare cetăţean a putut să comenteze priorităţile şi fiecare paragraf din fiecare prioritate. Au fost 123 de comentarii online. Alte cîteva sute de opinii exprimate în procesul de elaborare a proiectului în şedinţe publice.

Mîine, după 10 luni de lucru asupra documentului, are loc discutarea în primă lectură a proiectului de strategie în Parlament.  Şi tot mîine Consiliul Naţional al ONG-urilor invită mass-media la conferinţa de presă cu tema: „APEL al reprezentanţilor societăţii civile cu privire la necesitatea revizuirii substanţiale a proiectului Strategiei Naţionale de Dezvoltare Moldova 2020”.

Bună seara.

Guvernul a aprobat proiectul la 21 martie. Au trecut 2 luni. Nu se putea organiza această conferinţă în aceste 2 luni?! O să urmăresc cu mare atenţie conferinţa de presă de mîine. S-ar putea ca unii reprezentanţi ai societăţii civile să ofere nişte analize foarte bune, excelente. Şi inutile.

P.S. Eu am scris despre proces. Sorin a scris despre esenţă. Strategia e bună.

 

 

7 greşeli politice: PD şi ?

(Acest articol încheie o serie publicată în ziarul Capitala. Am scris despre Vladimir Voronin şi PCRM, Vlad Filat şi PLDM, Dorin Chirtoacă şi PL.)

Dacă problema cea mai mare a lui Filat este lipsa unui plan pentru ţară, problema cea mai mare a Partidului Democrat este mult mai măruntă – PD-ul nu are un plan pentru sine. Democraţii sunt un partid fără identitate – enigma leadershipului, lipsa de transparenţă în luarea deciziilor, poziţia greu de descifrat în problemele care chinuie moldovenii fac foarte dificilă imaginarea alegătorului tipic al democraţilor. Cine este el?

Cel mai probabil că alegătorii PD sunt cei care nu se regăsesc în alte oferte electorale, cei care admiră statura şi vorba frumoasă a lui Marian Lupu şi cei care cad pradă uşor experimentelor electorale de tipul celui care a avut loc la Nisporeni la locale.

Despre experimentul Nisporeni vom mai vorbi, dar pe scurt, esenţa – la localele de anul trecut printr-un efort enorm PD şi-a dublat numărul de alegători de la 5.300 (18%) în noiembrie 2010, la 10.300 (37%) în iunie 2011.

În aceste condiţii este mult mai dificil de evaluat impactul unor sau altor decizii ale partidului asupra propriilor alegători. Se poate spune că Partidul Democrat greşeşte cel mai puţin, pentru că generează cele mai mici aşteptări şi are un electorat extrem de flexibil.

7. Localele din Chişinău

Chişinăul nu este doar cea mai mare concentraţie de alegători din Moldova, este şi un test electoral pentru un public bine informat şi de masă. Localele din Chişinău sunt foarte apropiate ca tip de campanie de alegerile parlamentare – contează mult mai mult mesajele, dezbaterile, întîlnirile directe şi mai puţin cumpăratul de lideri loclali şi împărţitul cadourilor electorale.

PD a picat lamentabil testul Chişinăului, alimentînd suspiciunea că Partidul duce lipsă acută de lideri. În pofida unor investiţii majore, Valentina Buliga a luat doar 2%. Are acum PD-ul un potenţial lider care să ia mai mult? Greu de spus da.

6. Introducerea nătîngă a lui Plahotniuc în joc

Epopeea Plahotniuc şi PD s-a jucat în acte multe şi stranii. Apariţia „investitorului” în public, introducerea pe furiş a lui în listele electorale, jocul de-a finanţarea partidului şi prezenţa ambiguă a lui în negocierile cu comuniştii au răspuns afirmativ la toate suspiciile moldovenilor deprinşi cu „cine stă în spatele”. Plahotniuc stă şi în spatele şi în faţa Partidului Democrat.

Alegătorul PD nu prea ştie cum se iau deciziile în partid, dar a înţeles că le ia Plahotniuc. Şi acesta a recunoscut că politica trebuie să fie în primul rînd profitabilă. Procuratura, cinci ministere şi două funcţii de top în parlament aduc venit. În ce măsură această abordare aduce şi voturi?

5. Miniştrii incognito

Cu excepţia lui Valeriu Lazăr, miniştrii PD nu prea adaugă valoare partidului. Marcel Răducanu şi Pavel Filip sunt necunoscuţi marelui public. Valentina Buliga a picat testul electoral în Chişinău. Boris Focşa are parte de un an plin de scandaluri în care are o prestaţie incredibil de neinspirată.

Unicul ministru vizibil şi care are o imaginea pozitivă este Valeriu Lazăr, dar foarte puţini alegători cunosc apartenenţa partinică a acestuia. Dacă la următoarele alegeri din sală se va ridica întrebarea – ce mari lucruri au făcut în guvern miniştrii PD, numai Marian Lupu va putea oferi un răspuns suficient de vag pentru a evita pronunţarea adevărului.

4. Miza pe alegătorul instabil

PD e un partid care oscilează enorm, atît geografic (în 2011 Chişinău – 2%, Nisporeni – 38%), cît şi de la campanie la campanie (parlamentarele din 2009 sunt foarte sugestive – în aprilie 3%, în iulie – 12,5%). Spre deosebire de PL, PLDM sau PCRM, democraţii nu au o bază electorală stabilă, nu au „fanatici” de partid, gata să lucreze zi şi noapte voluntar, de dragul principiilor şi valorilor. Anume principiile şi valorile sunt deficitare în oferta electorală a acestui partid.

3. Salvarea cu orice preţ a procurorului general

Prin orice preţ a se citi cariera lui Marian Lupu. Declanşarea neaşteptată şi nepregătită a alegerilor preşedintelui pentru a opri ofensiva PLDM-PCRM orientată pe demisia Procurorului General şi a unor miniştri, au dus direct la sfîrşitul lung şi sigur al ambiţiilor prezidenţiale a veşnicului candidat. Din funcţia de preşedinte, Marian Lupu ar fi putut reface nivelul de încredere şi ar fi asigurat PD-ului vizibilitate şi voturi. Era posibilă totuşi alegerea omului nant şi frumos? E o întrebare care îl va bîntui, probabil, tot restul vieţii.

Procurorul, în pofida atentatelor PL, rămîne a fi al Partidului Democrat, doar că impactul electoral al acestei funcţii este probabil negativ.

2. Leadershipul slab

Triumviratul artificial din PD aduce aminte de salata numită Blocul Electoral Moldova Democrată din 2005. Ca şi atunci, cîţiva profitori-paraziţi au ajuns în parlament datorită imaginii puternice a unui căluţ-năzdrăvan. Fără aportul electoral al lui Marian Lupu, nici Diacov şi nici Plahotniuc nu ajungeau în parlament.

Acum ei au ajuns şi îl provoacă pe primul să înjure în rusă de la tribuna de speaker. Cum să nu înjuri cînd ratingul scade, iar politica e jertfită intereselor economice? Oamenii simt slăbiciunea lui Lupu şi nu văd în jurul lui un înlocuitor pe măsură. Importanţa liderului pentru alegerile din Moldova e crucială. Cine va fi căluţul năzdrăvan la următoarele alegeri?

1. Identitatea difuză

Reforma, acest cuvînt steril şi obosit ne este turuit din toate mediile magnatului de la Grozeşti. Conform celor scăpate cu vorba, Partidul Democrat se va poziţiona foarte clar (oho!) pe eşichierul de stînga pentru a lupta pe viaţă şi pe moarte pentru electoratul comuniştilor. Serios? Un partid de stînga cu lider milionar, cetăţean al României, care declară că vorbeşte româna? O ofertă electorală celor umili, bătrîni, săraci şi nostalgici din partea celui care şi-a construit imperiul din jocuri cu bugetul de stat? Să vedem.

În orice caz, dacă reformatorul Plahotniuc caută deja loc demn de retragere pentru Lupu, PD-ul riscă să piardă jumătate de electorat. Şi lideri de asemenea talie deschişi spre colaborare nu prea sunt pe piaţă. Cunosc doar unul.

 

 

7 greşeli politice: PL şi Dorin Chirtoacă

(publicat azi în Capitala)

 

Fiecare om greşeşte. Greşesc şi politicienii. De multe ori, plăcîndu-le să se înconjoare cu lingăi, aceştia, treptat-treptat se descoperă infailibili – semizei ai adevărului suprem, înconjuraţi de muritori de rînd.

Ce este o greşeală? În seria de articole, începută cu PCRM şi continuată cu PLDM şi PL, greşeală este  acţiunea care îndepărtează alegătorii. Atît trecuţi, cît şi potenţiali. Din cînd în cînd aceştia ies la vot şi nu iartă greşiţilor. Oricît ar desconsidera unii tradiţia democratică moldovenească, istoria PPCD arată că reflexul de vomă s-a păstrat la cetăţenii cu drept de vot, chiar şi la cei pentru care orice potlogărie poate fi iertată în numele adevărului istoric.

 

0. Declaraţiile aiurea ale lui Gimpu

Primul gînd al meu a fost să includ în lista greşelilor gafele lui Mihai Ghimpu. De exemplu declaraţia lui într-un interviu oferit celui mai citit ziar din Moldova – “Komsomolskaya Pravda” în 2010, că Moldova nu se va uni niciodată cu România. O vorbă care nu are cum să placă alegătorilor PL. Dar şi rezultatul electoral şi sondajele orientate pe explicarea deciziei de vot au arătat că liderul PL nu influenţează propriii algători. Lor li-i cam tot una de ce spune Ghimpu. PL-ul strînge voturile cu Dorin Chirtoacă.

 

7. Incapacitatea de a negocia

La localele din 2011 AIE a bătut PCRM-ul, după care s-a împuşcat în picior. Alianţa aşa şi nu a putut ajunge la un acord privind repartizarea preşedinţilor de raion şi asta în primul rînd din cauza intransigenţei liberalilor. Cu toate că au cerut iniţial 10 raioane, liberalii au rămas în final cu unul singur – Ialoveni – obţinut şi el cu votul comuniştilor, care au primit pentru asta un post de vicepreşedinte. Şi asta în pofida ofertei PLDM şi PD de 3 raioane.

Uneori e bine să pierzi lupte pentru a cîştiga războaie. Cu trei raioane prezidate PL-ul ar fi putut să mai diminueze din imaginea de partid municipal.

 

6. Mulţumirea cu puţinul

PL este un partid care a pornit ca o alternativă PPCD-ului, dar, treptat-treptat, a ajuns o copie a lui. Adică un partid de extremă dreaptă, care se mulţumeşte cu 10%, mai mult sau mai puţin garantate. La fel PL-ul este un partid al unei regiuni – centru. Doar în 5 unităţi administrative din centru liberalii au luat mai mult de 10% la parlamentarele din 2010.

Alegătorii sunt deprinşi să voteze partidele mari, „cu şanse” şi strategia actuală a partidului nu va permite niciodată lui Dorin Chirtoacă să devină un lider naţional. Ceva trebuie schimbat pînă la capăt – sau partidul, sau ambiţiile.

 

5. Lupta fără izbîndă cu comuniştii

Multe din mesajele liberalilor sunt în mod evident declarative şi ipocrite, dar oricît de cinici am fi, trebuie să recunoaştem că aceştia s-ar bucura sincer dacă Partidul Comuniştilor ar pierde din voturi şi din importanţă în Moldova. Lupta cu comuniştii are elemente de spectacol, dar e una dusă pe bune şi e o luptă pierdută pentru liberali. După 4 ani de administrare a Chişinăului, pentru prima dată din 1991 acesta a ajuns să aibă o majoritate comunistă în consiliu. Dacă nu era paşnicul Dodon şi jocurile cu legislaţia care au blocat primăria pe 6 luni, era vai de capul primarului.

În 2007 comuniştii au obţinut 26% din voturile chişinăuenilor pentru consiliu. După 4 ani de schimbare, în 2011, PCRM a luat 46%. Alegătorii PL vor ca lupta să fie eficientă, nu doar spectaculoasă.

 

4. Pierderea tinerilor

Liberalii, începînd cu 2007, au fost un pol de atracţie pentru tineri cu sclipire în ochi. Dorin Chirtoacă era perceput ca un politician care va aduce la putere o nouă generaţie – şcolită, eficientă, transparentă şi pro-europeană. Liberalii mai vechi ţin minte bine miile de cereri de aderare şi sutele de tineri care intrau şi propuneau să ajute cumva partidul. Situaţia de acum este inversă.

Tinerii nu mai văd în PL un focar al schimbării, pentru că simbolul Chirtoacă a fost privatizat de generaţia 89 – Ghimpu, Hadârcă, Şalaru, Bodrug, Boris Vieru şi compania. În plus, după 5 ani de pîrghii în Chişinău şi apoi şi în guvern, unicul tînăr promovat insistent de liberali, Ion Cebanu, nu este nicidecum un model care să aprindă ochii. PL nu mai este perceput ca un partid al tinerilor.

 

3. Incapacitatea de a schimba oraşul spre bine

Dorin Chirtoacă şi PL-ul mai are o problemă la alegerile care vor urma – proasta gestiune a oraşului. Pe alocuri aceasta apare din cauza neputinţei – primăria nu poate opri demolarea monumentelor istorice, nu poate opri acapararea terenurilor municipale, nu poate opri parcările ilegale, nu poate scoate barajul de pe drumul public privatizat de Oleg Voronin şi multe alte neputinţe.

În final, toate aceste istorii de insucces se acumulează. Care este, totuşi, marele succes al primarului Chirtoacă?

 

2. Jumătate de succes

În afară de neputinţe, stilul de administrare al Primarului are o altă trăsătură specifică – jumătatea de succes. Jumătatea de succes este deschiderea cu tam-tam a unui proiect, care în 2-3 luni ajunge să nu mai funcţioneze. Lui Dorin Chirtoacă îi plac lansările, dar îi ies extrem de rar implementările şi monitorizările. Aici el suferă din cauza lipsei unei echipe care să-l ajute.

În primul mandat Chirtoacă a decis îngustarea benzilor de circulaţie pentru a fluidiza transportul, şoferii nu respectă noile marcaje. A fost marcată banda pentru transport public pe care scria frumos, ca pentru Pro TV, „BUS”, nimeni nu respectă această bandă. Pista pentru ciclişti Centru-Botanica a fost anunţată cu tam-tam şi nu e. La fel orarul pentru transportul public care stă în staţii cu funcţie de tablou. Cazul cu reparaţia străzii Alba Iulia este unul exemplar pentru jumătăţile de succes. Primarul nu duce lucrurile pînă la capăt şi foarte uşor se aprinde de la noi şi noi iniţiative care ajung să existe doar în arhivele internetului.

 

1. Toleranţa faţă de corupţie

Cea mai gravă greşeală pe care a admis-o PL şi Dorin Chirtoacă este, totuşi, toleranţa faţă de corupţie. Lipsa de reacţie la acuzaţiile foarte grave şi documentate aduse în perioada electorală în legătură cu Parstar Petrol şi contractele cîştigate de aceasta la primărie încă poate fi depăşită cumva – primarul nu a ştiut.

Dar sunt incompatibilităţi evidente ce nu pot fi nici ascunse nici explicate. Ce caută în lista consilierilor municipali liberali Iurie Topală, administrator al celor mai multe rute de microbuz; Ion Stratulat, directoul Pieţii Centrale, sau Mihail Ceban, proprietar al celei mai mari reţele de gherete din Chişinău. Doar e evident pentru oricine că aceste persoane din Consiliu se află în conflict de interes, conform legii 16 din 2008 şi conform bunului simţ.

Ei sunt membri ai unui for care decide mărimea taxei în microbuz, bugetul, condiţiile de activitate şi privatizările de la Piaţa Centrală, autorizaţiile de amplasare şi activare pentru gherete şi tot ei beneficiază pe urma acestor decizii. În plus, sistemul de taxe şi plăţi care ocolesc bugetul, la Direcţia Arhitectură a rămas acelaşi.

Dezamăgirea în transparenţa şi corectitudinea lui Dorin Chirtoacă ascunde cel mai mare pericol pentru Partidul Liberal.

 

7 greşeli politice: Vlad Filat şi PLDM


(publicat în Capitala de azi)

Continuăm să numărăm greşelile politice ale ultimului an. Acum două săptămîni am scris despre PCRM şi Vladimir Voronin. Şi în acest articol o greşeală înseamnă acţiuni ce îndepărtează alegătorii. Acest text exprimă evaluările mele subiective, de aceea îl văd ca pe o provocare de discuţii şi nicidecum un adevăr final.

Partidul Liberal Democrat din Moldova e cel mai mare partid din AIE. El a cunoscut cea mai mare creştere în cele trei alegeri parlamentare recente şi a generat şi cele mai mari aşteptări. Din aceste considerente pentru mulţi alegători eşecurile PLDM sunt eşecuri ale AIE şi invers – percepţia negativă a aliansului se transformă în rezerve faţă de PLDM. Şi, la urma urmei, cine are o ţară de guvernat? Vlad Filat.

#7. Episodul Greceanîi

PLDM şi Vlad Filat sunt văzuţi de mulţi alegători prin prisma „revoluţiei” din 7 aprilie. Pentru lumea revoltată de rezultatul alegerilor din primăvara 2009 şi mai ales de felul în care guvernarea comunistă a gestionat protestele, Zinaida Greceanîi este un mic demon. O eventuală transformare a doamnei cu inimă de fer în preşedinte de ţară, chiar dacă ar fi fost unica şi ultima soluţie de ieşire din criză, putea fi făcută cu o implicare mai puţin vizibilă a liderului partidului.

Faptul că Filat personal a primblat-o prin Bruxelles şi a recomandat-o tuturor aliaţilor din exterior, fără a se asigura că partenerii de coaliţie şi opinia publică susţin decizia a fost un gest pripit. La urma urmei, onoarea putea fi delegată ministrului de externe.

#6. Alegerile în Chişinău

PLDM a ajuns în primăvara trecută total nepregătit pentru alegerile din Chişinău. Candidatul a fost desemnat foarte tîrziu şi echipa locală avea o sarcină imposibilă. Dodon şi Chirtoacă erau deja în plină campanie. La orice alegeri stabilirea agendei este esenţială. Sunt cîteva teme pe care se duce dezbaterea şi cine primul se lansează cel mai des decide temele. Victor Bodiu în scurta lui campanie a dus războiul pe teren străin.

În plus, lovitura dată de Godea a fost şi ea extrem de dură şi a prins partidul nepregătit. Plecarea unui fondator, vice-preşedinte şi lider de fracţiune în parlament în aşa hal a dat un semnal trist societăţii. Scoaterea candidatului la primărie a fost un pas forţat de această plecare, un pas care a costat partidul jumătate din voturile din Chişinău (de la 28% în noiembrie 2010, la 14% peste 7 luni).

#5. Referendumul

În procesul lung şi dureros de naştere a unui preşedinte, PLDM a fost extrem de flexibil. Acceptarea de către PLDM a ideii bizare a lui Mihai Ghimpu de a schimba constituţia din mers, pentru a o ajusta la acordul alianţei e un episod în care s-a văzut clar ruperea de realitate a procesului decizional în partid.

Pentru că nu era destul, Vlad Filat, din inerţie, a decis să devină campionul acestui proces – ca şi în cazul cu Greceanîi, a depus efort să obţină sprijinul Europei, a propus modificarea a 18 articole din Constituţie, pentru ca, într-un final, AIE să renunţe şi la acest scenariu.

#4. Arhivarea păpuşarului

Apariţia păpuşarului în folclorul politic moldovenesc a avut loc acum un an. Istoria a culminat în timpul atacurilor raider din august-septembrie 2011 cu declaraţia ambiguă că mafiotizarea este mai periculoasă decît comunizarea. Pentru un partid care s-a lansat în politica mare cu sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti” pasul a fost uluitor. A urmat un vot comun cu PCRM prin care a fost demis şeful SIS şi s-a votat în Parlament intenţia de a face remanieri în Guvern.

Planul A a fost zădărnicit de Marian Lupu, care în disperare, pentru a salva procurorul alianţa, a anunţat la fel de brusc declanşarea alegerilor preşedintelui. PLDM nu a avut un Plan B şi încet-încet pericolul mafiotizării a dispărut din dialogul politic. În decembrie 2011 Vlad Filat a declarat că regretă istoria cu păpuşarul, lăsînd electoratul să se întrebe: ce-a fost asta?

 

#3. Pierderea iniţiativei

După declanşarea procedurii de alegere a preşedintelui, PLDM a devenit de nerecunoscut. În primele 9 luni ale anului liberal-democraţii dădeau tonul pe agenda politică, celelalte partide erau în situaţia de a reacţiona nepregătite la surprizele şi presiunea lui Filat. După octombrie 2011 situaţia s-a inversat – PLDM a tot reacţionat la toate provocările colegilor şi oponenţilor.

PL a vrut schimbarea constituţiei? PLDM a susţinut şi a promovat ideea. PD a insistat să rămînă Lupu candidat în prima tentativă de alegeri? PLDM a acceptat. Lupu a propus să fie arătate buletinele? Deputaţii PLDM s-au conformat. PCRM a propus să fie schimbat steagul? PLDM a organizat Ziua Drapelului.

Toate aceste reacţii nu sunt rele în sine, dar alegătorii preferă jucătorii activi care stabilesc agenda şi în ultimele 6 luni PLDM a funcţionat în regimul Reflex Condiţionat.

#2. Prezenţa excesivă şi aleatorie în media

Vlad Filat e un politician-vedetă. Îi place să fie prezent pe ecrane şi e un purtător de cuvînt de minune. Această dexteritate i-a jucat festa în perioada octombrie – martie. În toată această perioadă AIE şi procesul de alegere a preşedintelui a produs evenimentul negativ seară de seară la ştiri. Scandalurile, criticile şi lehamitea legate de acest proces au oferit primului ministru o ocazie foarte bună de a-şi detaşa imaginea de AIE. În fine – procesul de alegere a preşedintelui este gestionat de Parlament! El putea fi legat şi la nivelul de percepţie de această instituţie, astfel încît să se creeze o opoziţie Guvern (funcţionează bine) – Parlament (cu probleme).

În schimb s-a mers pe AIE cu probleme şi şeful Guvernului nu a ratat nici o ocazie de a se asocia cu Alianţa şi procesul defectuos de alegere a unui preşedinte. Drept consecinţă – raportul guvernului la un an de activitate a fost un eşec de comunicare. Publicul larg nu mai făcea diferenţa dintre Guvern, Parlament şi AIE – toate erau una şi toate, din cauza epopeii cu preşedintele – erau percepute negativ. Şi asta după ce Moldova a avut a treia creştere economică în Europa (+6,4%), în plină criză (media UE +0,2%).

 

#1. Lipsa reformelor de fond

Cel mai mare pericol pentru PLDM vine însă din lipsa unui program de reforme. Cu excepţia Reformei din justiţie, care va da roade doar pe termen lung, nici un domeniu nu merge spre mai bine. Piedica şi scuza de pînă acum a fost criza politică. Aceasta s-a terminat. AIE are în faţă 2 ani de guvernare. Orice alegător înţelege că în ultimul an reforme radicale şi dureroase nu vor fi – ele sau vor fi făcute în 2012 sau, eventual, după alegerile din 2014.

Imediat după alegerea preşedintelui atenţia s-a transferat de pe parlament pe Guvern. Şi acolo, în afară de răspunsuri la mici provocări – atacuri, probleme în energetică, tergiversări de acorduri şi epopei cu istoria românilor – nu se întîmplă nimic. Nimic măreţ. Nimic ce ar aprinde ochii moldovenilor şi i-ar motiva să păstreze speranţa într-o Moldovă fără sărăcie.

###

Întrebările la care liderul PLDM trebuie să formuleze un răspuns clar, măcar pentru el, sunt: Care este mandatul politic al lui Vlad Filat? Care lucruri reuşite de actualul guvern vor mai fi importante în 10-20 de ani? Poate perspectiva pe termen lung vor ajuta acest partid să iasă din lunga perioadă de reactivitate şi mici mîncărimi cu cei din jur.

 

7 greşeli politice: Vladimir Voronin şi PCRM

(publicat azi în ziarul Capitala)

Oferta politică din Moldova se subţiază pe zi ce trece. Din ce în ce mai mulţi politicieni devin betegi ca urmare a noului jurnalism de scandal la modă în Chişinău. Percepţia schimbă realitatea şi politicienii se întrec în acţiuni care în limbajul internauţilor se numesc trolling.

Trolling – arta de a scoate oamenii din sărite intenţionat, inteligent şi camuflat. Una din metodele de a face trolling este să te poziţionezi într-un dialog drept suporter convins al unor idei scandaloase. Trollingul este considerat de succes atunci cînd victima îşi iese din fire şi începe să te înjure sau (în internet) să scrie emoţional cu CAPS LOCK şi să nu mai revină la discuţie. (din Dicţionarul Urban)

Trollingul poate fi desemnat fără problemă ca noua ideologie a Partidului Comuniştilor. Majoritatea acţiunilor recente ale acestuia – de la ideea genială de a schimba steagul, pînă la provocările huliganice din parlament şi dragostea cu Iurie Roşca – au scopul de a provoca emoţii şi conflicte. Este acest scop unul demn pentru cel mai mare partid din Moldova?

Noul drapel al Republicii Moldova, propus de blogul Renaşterea lui Ştefan cel Mare în 2011. Schimbarea drapelului devine o modă la moldoveni. Important e să te asociezi cumva cu Ştefan cel Mare.

Evaluarea unei acţiuni drept greşeală politică este făcută în articolele ce urmează exclusiv conform criteriului electoral – dacă o acţiune duce la pierderi de suporteri, înseamnă că e greşită. Metoda e foarte subiectivă – opinia autorului – şi trebuie abordată ca o invitaţie la discuţii, mai degrabă decît o pretenţie la adevăr.

7. Boicotarea parlamentului

Pe locul 7 în acest hit-parade al împuşcăturilor în picior este boicotarea de către comunişti a lucrului pentru care au fost votaţi de propriii alegători. În loc să apere la tribuna parlamentului interesele alegătorilor, PCRM lasă aliansu să voteze fără probleme legi, bugete şi strategii cu care comuniştii nu sunt de-acord. În acelaşi timp ei nu ezită să ridice la timp salariile şi să folosească maşinile de serviciu. Lucrează, cum se spune, în teritoriu.

6. Jocul de-a uzurparea

Comuniştii au abordat o strategie proastă insistînd pe faptul că AIE uzurpează puterea. Pe de o parte ei înşişi nu-şi respectă părerea şi depun în parlamentul uzurpator şi nelegitim propuneri legislative. Pe de altă parte, insistenţa pe uzurpare duce spre o singură soluţie – alegeri anticipate. O soluţie pe care majoritatea cetăţenilor o văd, de fapt, ca pe o problemă.

5. Asocierea cu Roşca

Dacă seducerea „româno-fascistului” în 2005 avea un sens pentru electoratul comunist, aprecierile şi alianţa percepută cu el în condiţiile actuale nedumeresc pe mulţi. Iurie Roşca e un personaj foarte contrastant cu idealurile comuniste şi eurasiatice şi prezenţa lui pe baricade împreună cu comuniştii creează impresia unui circ de prost gust – alegătorul se simte prostit.

4. Protestele eşuate organizate iarna

Să organizezi proteste iarna e un risc în sine. Numărul mic de participanţi, chiar şi la protestul final – vreo 8 mii – a arătat incapacitatea celui mai mare partid din Moldova să-şi mobilizeze electoratul. După asta gestul lui Voronin, care a ieşit la ProTV şi declară: „cît se poate de violat oamenii cu Jos Aliansul?” a fost unul de om frustrat, care şi-a conştientizat neputinţa. Mai rar atîta sinceritate în exprimarea relaţiei cu alegătorii la politicienii moldavi.

3. Pierderea lui Dodon

Un lider bun nu alungă din jur oamenii apreciaţi. Voronin o face cu regularitate. Plecarea lui Dodon înseamnă voturi pierdute din mai multe motive. Primul este că Dodon are suporterii lui, puţini, dar îi are şi în situaţia dată şi 1% poate face diferenţa. Altul este că apariţia unui partid concurent pe stînga poate atrage electoratul comunist. Norocul lui Voronin este că tînărul socialist îşi gestionează foarte prost plecarea.

2. Steagul lui „Ştefan cel Mare”

Acest act măreţ de trolling depăşeşte orice raţionamente. Să ai la guvernare o alianţă care şchioapătă la majoritatea capitolelor şi să oferi un circ mai mare decît ea – e uimitor! La toate problemele pe care le au acum moldovenii, soluţia comuniştilor este schimbarea steagului. Nu ai de lucru, eşti sărac, ai drumuri rele, mită, acces la servicii publice scumpe şi proaste? PCRM e alături cu soluţia – na-ţi un steag! Un steag nou va rezolva toate problemele Moldovei. Jalnic, tovarăşi, jalnic.

1. Radicalizarea discursului politic

Dincolo de glumele aiurea care le fac tovarăşii, este una care începe să pută. PCRM şi Vladimir Voronin devin promotori activi ai scindării dintre cetăţenii acestei ţări pe motive ideologice şi etnice. Crearea unor structuri paralele puterii, instigarea la nesupunere civică şi-a găsit ecoul imediat în zonele populate de alolingvi. Dacă pînă în 2011 PCRM era privit ca unicul partid care poate depăşi frustrările istorice şi poate atrage alegătorii pragmatici de centru, acum percepţia este exact inversă. Electoratul care vrea pace şi stabilitate caută alte partide.

În concluzie putem spune că PCRM, prin purtătorii cei mai activi de cuvînt şi în primul rînd prin Vladimir Voronin este un partid fără soluţii, un partid în derută. Explicaţia cea mai evidentă a acţiunilor pripite, fără sens şi fără bătaie lungă este că decidenţii comunişti se simt ameninţaţi de trecerea timpului. Dacă un partid de opoziţie încrezător în capacitatea de a reveni la putere ar folosi aceşti 4 ani pentru a hărţui guvernarea cu critici ţintite, PCRM acţionează iraţional, de formă, grăbind şi mai repede topirea bucăţii de gheaţă pe care a naufragiat.

Vrăjitorul politic are nevoie urgentă de o strategie post-Voronin.

(episodul următor – 7 greşeli politice: Vlad Filat şi PLDM)