În schimb l-a observat Unimedia la 2 august 2011. Eu am scris despre el la 5 august. Pe site-ul de participare al guvernului tot în prima săptămînă a lui august a apărut un articol cu titlul “Consumatorii vor achita pentru căldura pe care nu o consumă” (acum nu mai este online). Reacţii au fost multe, mai ales pe Unimedia, şi majoritatea covîrşitoare erau negative. Dar erau reacţii de haită. Experţii tăceau.

Proiectul a devenit lege (hotărîre de guvern) la 20 septembrie 2011. Fără mari modificări. Un proiect prost. Un proiect injust. În pofida eforturilor depuse aşa şi nu a avut loc o participare activă a părţilor interesate în consultarea lui.

La 21 octombrie 2011, exact la o lună după ce proiectul a fost aprobat, Expert-Grup a publicat o minune de recenzie la această hotărîre. Cu titlul “Taxa pe confort”, think-tankul, probabil, cel mai bun din Moldova, desfiinţa bucată cu bucată argumentele autorilor acestei legi. Exprimările expertului redundau în formulări elegante şi nimicitoare în acelaşi timp:

În consecinţă, putem costata că această „plată” este un mixt ce conţine elemente de plată pentru consum, de taxă şi impozit. Introducerea acestei „plăţi” este o mostră de abordare neprofesionalistă şi incapacitate  de a rezolva în mod fundamental problema încălzirii centralizate. Se merge în continuare pe abordarea bazată pe constrângere şi nu prin oferirea unor condiţii mai bune…şamd.

Dar ce folos? Hotărîrea era deja aprobată şi în continuare este în vigoare. Ar fi putut schimba ceva implicarea expertului în procesul de consultare care a durat aproape un an înainte de aprobare? Sunt sigur că da. Impresia că în Minsitere stau imbecili care sug sîngele acestui popor este greşită. Cel mai des funcţionarii sunt bine intenţionaţi şi îşi schimbă deciziile atunci cînd li se oferă argumente bazate pe evidenţe din partea unor experţi credibili.

…

Exemplul de mai sus nu este nici singular, nici cel mai important.

Societatea civilă a avut 5 luni la dispoziţie pentru a participa la toate etapele de elaborare a strategiei Moldova 2020. Şapte grupuri de lucru au avut în total cam 20 de şedinţe publice la toate din care au fost invitaţi experţi din societatea civilă. Iată una din şedinţe, transmisă în direct de privesc.eu:

Membrii Consiliului Naţional de Participare au avut o şedinţă de consultări a proiectului exclusivă. Proiectul a fost publicat online pe o pagină separată în care fiecare cetăţean a putut să comenteze priorităţile şi fiecare paragraf din fiecare prioritate. Au fost 123 de comentarii online. Alte cîteva sute de opinii exprimate în procesul de elaborare a proiectului în şedinţe publice.

Mîine, după 10 luni de lucru asupra documentului, are loc discutarea în primă lectură a proiectului de strategie în Parlament.  Şi tot mîine Consiliul Naţional al ONG-urilor invită mass-media la conferinţa de presă cu tema: „APEL al reprezentanţilor societăţii civile cu privire la necesitatea revizuirii substanţiale a proiectului Strategiei Naţionale de Dezvoltare Moldova 2020”.

Bună seara.

Guvernul a aprobat proiectul la 21 martie. Au trecut 2 luni. Nu se putea organiza această conferinţă în aceste 2 luni?! O să urmăresc cu mare atenţie conferinţa de presă de mîine. S-ar putea ca unii reprezentanţi ai societăţii civile să ofere nişte analize foarte bune, excelente. Şi inutile.

P.S. Eu am scris despre proces. Sorin a scris despre esenţă. Strategia e bună.

Dacă problema cea mai mare a lui Filat este lipsa unui plan pentru ţară, problema cea mai mare a Partidului Democrat este mult mai măruntă – PD-ul nu are un plan pentru sine. Democraţii sunt un partid fără identitate – enigma leadershipului, lipsa de transparenţă în luarea deciziilor, poziţia greu de descifrat în problemele care chinuie moldovenii fac foarte dificilă imaginarea alegătorului tipic al democraţilor. Cine este el?

Cel mai probabil că alegătorii PD sunt cei care nu se regăsesc în alte oferte electorale, cei care admiră statura şi vorba frumoasă a lui Marian Lupu şi cei care cad pradă uşor experimentelor electorale de tipul celui care a avut loc la Nisporeni la locale.

Despre experimentul Nisporeni vom mai vorbi, dar pe scurt, esenţa – la localele de anul trecut printr-un efort enorm PD şi-a dublat numărul de alegători de la 5.300 (18%) în noiembrie 2010, la 10.300 (37%) în iunie 2011.

În aceste condiţii este mult mai dificil de evaluat impactul unor sau altor decizii ale partidului asupra propriilor alegători. Se poate spune că Partidul Democrat greşeşte cel mai puţin, pentru că generează cele mai mici aşteptări şi are un electorat extrem de flexibil.

7. Localele din Chişinău

Chişinăul nu este doar cea mai mare concentraţie de alegători din Moldova, este şi un test electoral pentru un public bine informat şi de masă. Localele din Chişinău sunt foarte apropiate ca tip de campanie de alegerile parlamentare – contează mult mai mult mesajele, dezbaterile, întîlnirile directe şi mai puţin cumpăratul de lideri loclali şi împărţitul cadourilor electorale.

PD a picat lamentabil testul Chişinăului, alimentînd suspiciunea că Partidul duce lipsă acută de lideri. În pofida unor investiţii majore, Valentina Buliga a luat doar 2%. Are acum PD-ul un potenţial lider care să ia mai mult? Greu de spus da.

6. Introducerea nătîngă a lui Plahotniuc în joc

Epopeea Plahotniuc şi PD s-a jucat în acte multe şi stranii. Apariţia „investitorului” în public, introducerea pe furiş a lui în listele electorale, jocul de-a finanţarea partidului şi prezenţa ambiguă a lui în negocierile cu comuniştii au răspuns afirmativ la toate suspiciile moldovenilor deprinşi cu „cine stă în spatele”. Plahotniuc stă şi în spatele şi în faţa Partidului Democrat.

Alegătorul PD nu prea ştie cum se iau deciziile în partid, dar a înţeles că le ia Plahotniuc. Şi acesta a recunoscut că politica trebuie să fie în primul rînd profitabilă. Procuratura, cinci ministere şi două funcţii de top în parlament aduc venit. În ce măsură această abordare aduce şi voturi?

5. Miniştrii incognito

Cu excepţia lui Valeriu Lazăr, miniştrii PD nu prea adaugă valoare partidului. Marcel Răducanu şi Pavel Filip sunt necunoscuţi marelui public. Valentina Buliga a picat testul electoral în Chişinău. Boris Focşa are parte de un an plin de scandaluri în care are o prestaţie incredibil de neinspirată.

Unicul ministru vizibil şi care are o imaginea pozitivă este Valeriu Lazăr, dar foarte puţini alegători cunosc apartenenţa partinică a acestuia. Dacă la următoarele alegeri din sală se va ridica întrebarea – ce mari lucruri au făcut în guvern miniştrii PD, numai Marian Lupu va putea oferi un răspuns suficient de vag pentru a evita pronunţarea adevărului.

4. Miza pe alegătorul instabil

PD e un partid care oscilează enorm, atît geografic (în 2011 Chişinău – 2%, Nisporeni – 38%), cît şi de la campanie la campanie (parlamentarele din 2009 sunt foarte sugestive – în aprilie 3%, în iulie – 12,5%). Spre deosebire de PL, PLDM sau PCRM, democraţii nu au o bază electorală stabilă, nu au „fanatici” de partid, gata să lucreze zi şi noapte voluntar, de dragul principiilor şi valorilor. Anume principiile şi valorile sunt deficitare în oferta electorală a acestui partid.

3. Salvarea cu orice preţ a procurorului general

Prin orice preţ a se citi cariera lui Marian Lupu. Declanşarea neaşteptată şi nepregătită a alegerilor preşedintelui pentru a opri ofensiva PLDM-PCRM orientată pe demisia Procurorului General şi a unor miniştri, au dus direct la sfîrşitul lung şi sigur al ambiţiilor prezidenţiale a veşnicului candidat. Din funcţia de preşedinte, Marian Lupu ar fi putut reface nivelul de încredere şi ar fi asigurat PD-ului vizibilitate şi voturi. Era posibilă totuşi alegerea omului nant şi frumos? E o întrebare care îl va bîntui, probabil, tot restul vieţii.

Procurorul, în pofida atentatelor PL, rămîne a fi al Partidului Democrat, doar că impactul electoral al acestei funcţii este probabil negativ.

2. Leadershipul slab

Triumviratul artificial din PD aduce aminte de salata numită Blocul Electoral Moldova Democrată din 2005. Ca şi atunci, cîţiva profitori-paraziţi au ajuns în parlament datorită imaginii puternice a unui căluţ-năzdrăvan. Fără aportul electoral al lui Marian Lupu, nici Diacov şi nici Plahotniuc nu ajungeau în parlament.

Acum ei au ajuns şi îl provoacă pe primul să înjure în rusă de la tribuna de speaker. Cum să nu înjuri cînd ratingul scade, iar politica e jertfită intereselor economice? Oamenii simt slăbiciunea lui Lupu şi nu văd în jurul lui un înlocuitor pe măsură. Importanţa liderului pentru alegerile din Moldova e crucială. Cine va fi căluţul năzdrăvan la următoarele alegeri?

1. Identitatea difuză

Reforma, acest cuvînt steril şi obosit ne este turuit din toate mediile magnatului de la Grozeşti. Conform celor scăpate cu vorba, Partidul Democrat se va poziţiona foarte clar (oho!) pe eşichierul de stînga pentru a lupta pe viaţă şi pe moarte pentru electoratul comuniştilor. Serios? Un partid de stînga cu lider milionar, cetăţean al României, care declară că vorbeşte româna? O ofertă electorală celor umili, bătrîni, săraci şi nostalgici din partea celui care şi-a construit imperiul din jocuri cu bugetul de stat? Să vedem.

În orice caz, dacă reformatorul Plahotniuc caută deja loc demn de retragere pentru Lupu, PD-ul riscă să piardă jumătate de electorat. Şi lideri de asemenea talie deschişi spre colaborare nu prea sunt pe piaţă. Cunosc doar unul.

Fiecare om greşeşte. Greşesc şi politicienii. De multe ori, plăcîndu-le să se înconjoare cu lingăi, aceştia, treptat-treptat se descoperă infailibili – semizei ai adevărului suprem, înconjuraţi de muritori de rînd.

Ce este o greşeală? În seria de articole, începută cu PCRM şi continuată cu PLDM şi PL, greşeală este  acţiunea care îndepărtează alegătorii. Atît trecuţi, cît şi potenţiali. Din cînd în cînd aceştia ies la vot şi nu iartă greşiţilor. Oricît ar desconsidera unii tradiţia democratică moldovenească, istoria PPCD arată că reflexul de vomă s-a păstrat la cetăţenii cu drept de vot, chiar şi la cei pentru care orice potlogărie poate fi iertată în numele adevărului istoric.

0. Declaraţiile aiurea ale lui Gimpu

Primul gînd al meu a fost să includ în lista greşelilor gafele lui Mihai Ghimpu. De exemplu declaraţia lui într-un interviu oferit celui mai citit ziar din Moldova – “Komsomolskaya Pravda” în 2010, că Moldova nu se va uni niciodată cu România. O vorbă care nu are cum să placă alegătorilor PL. Dar şi rezultatul electoral şi sondajele orientate pe explicarea deciziei de vot au arătat că liderul PL nu influenţează propriii algători. Lor li-i cam tot una de ce spune Ghimpu. PL-ul strînge voturile cu Dorin Chirtoacă.

7. Incapacitatea de a negocia

La localele din 2011 AIE a bătut PCRM-ul, după care s-a împuşcat în picior. Alianţa aşa şi nu a putut ajunge la un acord privind repartizarea preşedinţilor de raion şi asta în primul rînd din cauza intransigenţei liberalilor. Cu toate că au cerut iniţial 10 raioane, liberalii au rămas în final cu unul singur – Ialoveni – obţinut şi el cu votul comuniştilor, care au primit pentru asta un post de vicepreşedinte. Şi asta în pofida ofertei PLDM şi PD de 3 raioane.

Uneori e bine să pierzi lupte pentru a cîştiga războaie. Cu trei raioane prezidate PL-ul ar fi putut să mai diminueze din imaginea de partid municipal.

6. Mulţumirea cu puţinul

PL este un partid care a pornit ca o alternativă PPCD-ului, dar, treptat-treptat, a ajuns o copie a lui. Adică un partid de extremă dreaptă, care se mulţumeşte cu 10%, mai mult sau mai puţin garantate. La fel PL-ul este un partid al unei regiuni – centru. Doar în 5 unităţi administrative din centru liberalii au luat mai mult de 10% la parlamentarele din 2010.

Alegătorii sunt deprinşi să voteze partidele mari, „cu şanse” şi strategia actuală a partidului nu va permite niciodată lui Dorin Chirtoacă să devină un lider naţional. Ceva trebuie schimbat pînă la capăt – sau partidul, sau ambiţiile.

5. Lupta fără izbîndă cu comuniştii

Multe din mesajele liberalilor sunt în mod evident declarative şi ipocrite, dar oricît de cinici am fi, trebuie să recunoaştem că aceştia s-ar bucura sincer dacă Partidul Comuniştilor ar pierde din voturi şi din importanţă în Moldova. Lupta cu comuniştii are elemente de spectacol, dar e una dusă pe bune şi e o luptă pierdută pentru liberali. După 4 ani de administrare a Chişinăului, pentru prima dată din 1991 acesta a ajuns să aibă o majoritate comunistă în consiliu. Dacă nu era paşnicul Dodon şi jocurile cu legislaţia care au blocat primăria pe 6 luni, era vai de capul primarului.

În 2007 comuniştii au obţinut 26% din voturile chişinăuenilor pentru consiliu. După 4 ani de schimbare, în 2011, PCRM a luat 46%. Alegătorii PL vor ca lupta să fie eficientă, nu doar spectaculoasă.

4. Pierderea tinerilor

Liberalii, începînd cu 2007, au fost un pol de atracţie pentru tineri cu sclipire în ochi. Dorin Chirtoacă era perceput ca un politician care va aduce la putere o nouă generaţie – şcolită, eficientă, transparentă şi pro-europeană. Liberalii mai vechi ţin minte bine miile de cereri de aderare şi sutele de tineri care intrau şi propuneau să ajute cumva partidul. Situaţia de acum este inversă.

Tinerii nu mai văd în PL un focar al schimbării, pentru că simbolul Chirtoacă a fost privatizat de generaţia 89 – Ghimpu, Hadârcă, Şalaru, Bodrug, Boris Vieru şi compania. În plus, după 5 ani de pîrghii în Chişinău şi apoi şi în guvern, unicul tînăr promovat insistent de liberali, Ion Cebanu, nu este nicidecum un model care să aprindă ochii. PL nu mai este perceput ca un partid al tinerilor.

3. Incapacitatea de a schimba oraşul spre bine

Dorin Chirtoacă şi PL-ul mai are o problemă la alegerile care vor urma – proasta gestiune a oraşului. Pe alocuri aceasta apare din cauza neputinţei – primăria nu poate opri demolarea monumentelor istorice, nu poate opri acapararea terenurilor municipale, nu poate opri parcările ilegale, nu poate scoate barajul de pe drumul public privatizat de Oleg Voronin şi multe alte neputinţe.

În final, toate aceste istorii de insucces se acumulează. Care este, totuşi, marele succes al primarului Chirtoacă?

2. Jumătate de succes

În afară de neputinţe, stilul de administrare al Primarului are o altă trăsătură specifică – jumătatea de succes. Jumătatea de succes este deschiderea cu tam-tam a unui proiect, care în 2-3 luni ajunge să nu mai funcţioneze. Lui Dorin Chirtoacă îi plac lansările, dar îi ies extrem de rar implementările şi monitorizările. Aici el suferă din cauza lipsei unei echipe care să-l ajute.

În primul mandat Chirtoacă a decis îngustarea benzilor de circulaţie pentru a fluidiza transportul, şoferii nu respectă noile marcaje. A fost marcată banda pentru transport public pe care scria frumos, ca pentru Pro TV, „BUS”, nimeni nu respectă această bandă. Pista pentru ciclişti Centru-Botanica a fost anunţată cu tam-tam şi nu e. La fel orarul pentru transportul public care stă în staţii cu funcţie de tablou. Cazul cu reparaţia străzii Alba Iulia este unul exemplar pentru jumătăţile de succes. Primarul nu duce lucrurile pînă la capăt şi foarte uşor se aprinde de la noi şi noi iniţiative care ajung să existe doar în arhivele internetului.

1. Toleranţa faţă de corupţie

Cea mai gravă greşeală pe care a admis-o PL şi Dorin Chirtoacă este, totuşi, toleranţa faţă de corupţie. Lipsa de reacţie la acuzaţiile foarte grave şi documentate aduse în perioada electorală în legătură cu Parstar Petrol şi contractele cîştigate de aceasta la primărie încă poate fi depăşită cumva – primarul nu a ştiut.

Dar sunt incompatibilităţi evidente ce nu pot fi nici ascunse nici explicate. Ce caută în lista consilierilor municipali liberali Iurie Topală, administrator al celor mai multe rute de microbuz; Ion Stratulat, directoul Pieţii Centrale, sau Mihail Ceban, proprietar al celei mai mari reţele de gherete din Chişinău. Doar e evident pentru oricine că aceste persoane din Consiliu se află în conflict de interes, conform legii 16 din 2008 şi conform bunului simţ.

Ei sunt membri ai unui for care decide mărimea taxei în microbuz, bugetul, condiţiile de activitate şi privatizările de la Piaţa Centrală, autorizaţiile de amplasare şi activare pentru gherete şi tot ei beneficiază pe urma acestor decizii. În plus, sistemul de taxe şi plăţi care ocolesc bugetul, la Direcţia Arhitectură a rămas acelaşi.

Dezamăgirea în transparenţa şi corectitudinea lui Dorin Chirtoacă ascunde cel mai mare pericol pentru Partidul Liberal.

“One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree. “Which road do I take?” she asked. “Where do you want to go?” was his response. “I don’t know,” Alice answered. “Then,” said the cat, “it doesn’t matter.”
Din povestea Alice la Primărie.

Bonus – o panoramă mai veche, încă prin martie. Click pe foto pentru a o mări.